CONSTR'UCTIE, construcţii, s.f. 1. Clădire executată din zidărie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect, care serveste la adăpostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc.; spec. casă, edificiu, clădire. 2. Faptul de a construi. ◊ Loc. adj. si adv. În construcţie = (aflat) în cursul procesului de construire. ♦ Alcătuire, compunere, structură. 3. (La pl.) Ramură a economiei naţionale care are ca obiect efectuarea de construcţii (1); ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul, proiectarea si executarea construcţiilor. ◊ Construcţii de masini = ramură de bază a industriei care produce masini-unelte, utilaje, mijloace de transport etc.; ramură a stiinţelor care se ocupă cu studiul, proiectarea si construirea instalaţiilor, masinilor etc. 4. (Lingv.) Grup de cuvinte între care există anumite raporturi sintactice; grup stabil de cuvinte; mod de a grupa cuvintele în propoziţii si propoziţiile în fraze. - Din fr. construction, lat. constructio.
Sursă : DEX'98 (48778)  - Joseph

CONSTR'UCTIE s. 1. v. construire. 2. v. casă.
Sursă : Sinonime (178828)  - siveco

constr'ucţie s. f. (sil. -ţi-e), art. constr'ucţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. constr'ucţiei; pl. constr'ucţii, art. constr'ucţiile (sil. -ţi-i-)
Sursă : DOR (234936)  - siveco

CONSTR'UCTI//E ~i f. 1) Proces de construire. 2) Obiectiv care se construieste. 3) Obiectiv construit. 4) Ansamblu al tehnologiilor care permit construirea diferitelor obiective. 5) Industrie care se ocupă de construirea diferitelor obiective. 6) lingv. Grup stabil de cuvinte. 7) Mod de esalonare a cuvintelor în propoziţii si a propoziţiilor în fraze. [Art. construcţia; G.-D. construcţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. construction, lat. constructio, ~onis
Sursă : NODEX (329301)  - siveco